Atunci când achiziționați țigle ceramice, trebuie să țineți cont de condițiile din zona în care va fi construită casa.
Dacă clădirea este situată în apropierea unei păduri sau a unui pâlc mare de copaci, acoperișul va fi deosebit de susceptibil la creșterea mușchiului. În astfel de cazuri, merită să se ia în considerare țiglele angorbite, deoarece sunt mai rezistente la acest fenomen. Cu toate acestea, țiglele glazurate sunt cea mai bună alegere.
Astfel de țigle sunt disponibile în gama noastră, de exemplu, MONZAplus Tobago glazurate și Piemont Titan glazurate. Mușchiul crește mai rar pe ele decât pe plăcile naturale poroase, deoarece suprafața netedă, glazurată, permite plăcilor să se autocurățe la fiecare ploaie.
Suprafață de țiglă – care sunt diferențele?
Argila, materia primă naturală din care se fabrică ceramica, are de obicei o culoare roșie după ardere, bine-cunoscută de la clădirile istorice din cărămidă și acoperișurile tradiționale. Pentru a obține diferite culori de suprafață, țiglele sunt angobate sau glazurate. Aceste metode moderne de colorare a plăcilor implică pulverizarea pe suprafața lor a unor substanțe special preparate (cum ar fi argila lichidă sau glazura fin divizată), rezultând culori precum diverse nuanțe de maro, negru și gri. În ceea ce privește parametrii tehnici, angoba și glazura au un impact semnificativ asupra rezistenței plăcilor la diverși factori de mediu, cum ar fi murdăria, ploile acide și radiațiile ultraviolete.
Engoba și glazura sunt adesea considerate termeni sinonimi, referindu-se la tehnologia de colorare a țiglelor de acoperiș. În ciuda funcțiilor și proprietăților similare, există diferențe între angobă și glazură care merită ținute cont atunci când faceți o achiziție.
Natura distinctă a angobei și a glazurii rezultă, printre altele, din compozițiile lor chimice diferite. Engoba constă dintr-o masă de argilă lichidă special preparată, cu un amestec de minerale sau oxizi metalici adecvați. Glazura, pe de altă parte, este predominant o glazură fin divizată, pre-topită, îmbogățită cu aditivi anorganici. Engoba nu creează o structură închisă pe suprafața țiglei, ci lasă pori deschiși, ceea ce permite proprietăți bune de difuzie. Țiglele glazurate, pe de altă parte, sunt caracterizate printr-un strat sticlos care sigilează porii.
Structura închisă, sticloasă a țiglelor glazurate le face chiar mai rezistente la factorii externi decât angobele. Suprafața lor netedă, minim poroasă, întârzie semnificativ acumularea de murdărie și facilitează curățarea, nu numai de praf și murdărie, ci și de mușchi și mucegai.
Durabilitatea țiglelor cu suprafețe naturale, vitrate și angobate este exact aceeași. Diferența constă în rezistența lor la pătare și la creșterea mușchiului și algelor. Țiglele vitrate (glazate), cu porozitate minimă, sunt cele mai rezistente la acest fenomen și sunt ideale pentru zonele cu umiditate mai mare sau în apropierea pădurilor. Țiglele angobate prezintă proprietăți similare, deși ușor inferioare, țiglelor vitrate în această privință.
Țiglele cu finisaj natural sunt cele mai susceptibile la acești factori datorită structurii lor poroase. Cu toate acestea, este important să rețineți că țiglele ceramice arse la temperaturi de peste 1000°C sunt rezistente la lumina soarelui, ceea ce înseamnă că își păstrează culoarea permanent. Simpla curățare cu un aparat de spălat cu presiune le va reda aspectul original, chiar și după mulți ani de utilizare.
Dacă sunteți în căutarea unui acoperiș durabil din țiglă ceramică, livrat la cheie, echipa UNGUREANU ART este partenerul de încredere care vă poate oferi soluții complete și profesionale.
Contactați-ne! Va ajutăm cu drag!
